Un ”el” și o ”ea” din perspectiva unei fete

          La ce ne gândim când auzim aceste două cuvinte, aceste două pronume personale?  Fiecăruia dintre noi îi trece probabil prin cap o poveste a unui ”el” și a unei ”ea”. O poveste de prietenie auzită de la colega de bancă. Sau poate chiar o poveste de iubire despre care ne povestea mama în copilărie. Însă indiferent ce poveste ar fi, noi suntem fascinați.  Fascinați de modul în care relația dintre un ”el” și o ”ea” poate evolua. Fascinați cum de la o îmbățișare se poate ajunge la un sărut. Cum de la un sărut se ajunge la iubire. Și atunci când crezi că relația mergea strună, totul se destramă. Și de la iubire, ajungi la ură. Atunci te miri cum puteai iubi persoana respectivă. Privești în trecut, cum fac toți ceilalți, deși viitorul e în fața ta și te așteaptă cu brațele deschise. Dar mai bine  o luăm cu începutul. Și povestim pas cu pas, din perspectiva unei fete.

          După cum ziceam, o îmbrățișare. Te împrietenești cu un băiat și ajungi să vorbești cu el aproape zilnic, nu pentru că nu ți-ai dori să o faci în fiecare zi, ci pentru că ai tot timpul gânduri gen: ”Dacă îl stresez? Dacă mai vorbește cu vreo fată și eu sunt ca un ghimpe în coastă? Dacă nu vrea o prietenă ca mine?”. Dacă, dacă, dacă... Dar niciodată nu îți trece prin cap că poate și el are aceleași gânduri ca și tine.  Că poate și el se gândește la lucrurile astea. Tu pur și simplu te simți bine atunci când vorbești cu el, atunci când îți scrie. Pentru că încă nu ați ajuns la stadiul de întâlniri face-to-face.

Ajungeți să comunicați zilnic pentru că v-ați dat seama cât sunteți de proști. Și ați reușit să dați gândurile acelea la o parte. Și vă dați seama că vă e bine și niciunul nu se simte străin față de celălalt. Sau cel puțin așa aveți impresia. În orice caz, conversațiile devin din ce în ce mai dese. Conținutul conversațiilor din ce în ce mai familiar. Voi deveniți mai familiari unul cu altul. Purtați discuții despre tot felul de subiecte, din care nu te gândeai că le poți discuta cu un băiat. Și te miri. Ești uimită de felul în care el cooperează. Și te gândești atunci. Te gândești ”Cum poate un băiat așa cumsecade ca el să nu aibă iubită?”. Și parcă ți-ai dori să fii tu, dar orgoliul e mai puternic. Parcă inima trage, dar creierul îți zice că nu e bine. Că te vei autodistruge. Așa că îți ștergi gândurile. Când a ascultat cineva de inimă și a ieșit bine din asta?

          Dacă ești norocoasă atât tu, cât și el, nu ajungeți niciunul în friendzone. Nimeni nu îți dorește să ajungă acolo. Nici măcar tu. Și atunci se poate întâmpla inevitabilul. Te cheamă la o întâlnire cu tine și niște prieteni de ai lui. Nu pentru că nu ar vrea să rămână singur cu tine, ci se simte rușinat și crede că prietenii îi sunt ca un paravan în caz că ceva nu iese bine.  Și tu te duci să te vezi cu el. Te aranjezi, te parfumezi, îți iei cele mai frumoase haine. Nu vrei să te duci acolo fără a-l impresiona măcar puțin.

          Și atunci vă vedeți. Față-n față. Și îți dai seama că băiatul căruia îi scriai e mult mai frumos în realitate. Primul gând e să îl iei în brațe, dar nu faceți decât să vă oferiți zâmbete unul altuia. După mai multe discuții între tine și prietenii lui, inclusiv el, ajungeți să vă luați în brațe în cel mai copilăros mod. Nu ști dacă el te place așa cum îl placi și tu. Dar normal că nu îi spui, aștepți ca el să facă primul pas. Zilele trec și voi vă întâniți din ce în ce mai des. Mama ta e bucuroasă că ai un prieten și te tot dojenește că îți place de el. Și deși îi spui că nu e adevărat și vrăjeli de astea, îți dai seama că are dreptate. Și că te cunoaște cum nu o face nimeni.  Ajungeți să vă spuneți ce faceți în fiecare moment, iar la întâlniri vă dați replici din ce în ce mai piperate. Nu îți dai seama dacă te place. Și dacă o face, în ce fel. Ca o soră sau ceva mai mult de atât. Dar bineînțeles că nu îl poți întreba, vrei ca el să facă primul pas.

Cel mai frumos sentiment

          Și când într-adevăr o face, nu îți vine să crezi. Bine, era asta în gândul tău încă de când a început ție să îți placă de el, dar nu te așteptai să fie acum. Nu te simți pregătită de o relație,dar totuși îi spui că și ție îți place de el. Și atunci te îmbrățișează. Îți pui capul pe umărul lui și crezi că visezi, că e prea frumos ca să fie adevărat. Dar partea grea abia acum începe. Te pupă pe obraz pentru că nu vrea să fie prea îndrăzneț și să te sărute din prima, ci se gândește că nu pleci niciunde și va mai avea atâtea ocazii. Te duci acasă bucuroasă și, de cum intri pe ușă, mama ta știe ce stare ai. Zâmbește și ea, deja știind despre ce e vorba. Dar nu îi spui nimic, vrei să păstrezi secretul. Nu pentru că ți-ar fi frică, dar știi reacția tatălui tău. Și el ar putea afla de la ea. Și știm cu toții cum sunt tații de fiice când vine vorba de un posibil iubit.

          Deja discuțiile voastre devin mai interesante și sentimentale, totul crescând pe zi ce trece. De la plăcut, ajungi să ții la el, să îl iubești. Totul merge conform planului, te gândești. De la emoji cu pupici, ajungi la emoji cu inimioare și tot așa. Te invită la o întâlnire, de data asta doar voi doi. Și nu la el acasă cum o fac toți cei care te vor doar în pat, ci în oraș la un suc. Înseamnă că nu îi e rușine să iasă cu tine în lume, ceea ce te face și mai mândră. Și cum vorbiți, vă apropiați din ce în ce mai mult unul de altul. Și vă dați seama că sunteți la un milimetru distanță. Că doar o fâșie de vânt vă mai desparte buzele. Și atunci inevitabilul se întâmplă. Buzele voastre se lipesc și de aici totul devine lent ca în filme. Simți pentru prima oară fluturași în stomac. Nu că până acum nu i-ai fi simțit de câte ori îți scria, dar acum sunt mai intensificați. Și parcă zboară din ce în ce mai tare. Te gândești că ești o fată norocoasă că ai găsit un băiat ca el.

Sărutul, unul dintre cele mai frumoase lucruri

         Te gândești ce să mai spui atunci când buzele voastre se dezlipesc. Dar el sparge liniștea și îți spune cuvintele. Cuvintele alea două pe care le rostești cu greu pentru început. Dar totuși ți le zice. Și parcă atunci când auzi acel ”Te iubesc!” ieșind din gura lui, îți vine să dispari și să strigi în gura mare de fericire, să te prelingi pe scaun cum o face apa. Dar tot ce faci e să zâmbești și să îi spui că și tu, deși în sinea ta e cea mai mare bucurie. Și de atunci nu există zi să nu vă întâlniți. Întâlnirile față-n față devin din ce în ce mai dese, moment în care trebuie să le spui și părinților tăi. Și te miri atunci când reacția tatălui tău nu e așa cum te așteptai. Și până și el se bucură pentru tine. Chiar te întreabă când îl poate cunoaște. Ajungi să vorbești prietenilor despre el, să te simți mândră-n lume cu el. Prietenii tăi sunt și ei bucuroși când ești și tu. Mai găsești fete invidioase, din simplul fapt că tu ai ceva ce ele, cu comportamentul lor needucat, nu vor avea niciodată. Și iar te gândești la cât ești de norocoasă. Cel mai mare greu e când ajungi să i te dăruiești. Și o faci pentru că îl iubești. Și dorința e cu atât mai arzătoare când ști că și el te iubește pe tine. Și atunci vine momentul când chiar îți dorești asta și spui că ești pregătită. Aici se încheie viața ta de copil, ajungi în lumea adolescenților. Deși crezi că ești adult, mai ai de mâncat până vei ajunge acolo. E cu atât mai bine când nu ai regret după ce ai făcut asta. Pentru că dacă știai că vei regreta dupa, nu trebuia să o faci. Și nimeni nu s-ar fi supărat. Oricum el o făcea când erai tu pregătită, indiferent când ar fi fost asta. Dar dacă nu ai niciun regret, o să continui să o mai faci. Și îți va plăcea din ce în ce mai mult. Pentru că dorința se îmbină cu sentimentele și te simți iubită și dorită în același timp. Nu prea multe femei au parte de această combinație. Și unele chiar își doresc asta.

          Dar când totul merge bine, relația voastră poate avansa din ce în ce mai mult și durează doar un singur minut pentru a fi destrămată. Atunci totul începe să se răcească în voi. Ce senimente? Ce iubire? Nu se știe din ce cauză nu mai funcționează, dar e sigur vina unuia dintre voi. Și niciunul nu își recunoaște vina, ci zice de celălalt. Și atunci parcă uitați de toată iubirea pe care vi-o împărtășeați. Dar nu îți dai seama dacă e el de vină sau tu.Tot ce ști e că vă despărțiți. Și ajungi să suferi ca fraiera, mult mai mult când vezi că lui nu îi pasă. Nici măcar un pic.

 Dar cu cât tu uiți, el își reamintește. Și te caută. Dar nu îi mai dai importanță. ”Dacă două persoane care s-au iubit în trecut rămân prieteni, înseamnă că ori nu s-au iubit niciodata, ori încă o mai fac.” Dar tu încă ții la el, doar că nu vrei să îi arăți asta. Nu vrei să mai fii călcată în picioare. Și aici ai dreptate.

          Odată ce ai mototolit hârtia și încerci să o desfaci și să o îndrepți, nu va mai fi niciodată la fel ca înainte. Cam așa e și cu iubirea. De la îmbrățișare ajungi repede la iubire, dar și de la iubire se poate ajunge la ură la fel de ușor. Așa că un ”el” și o ”ea” pot avea o relație foarte bună din toate punctele de vedere, dar și asta trebuie întreținută. Pentru că dacă faci focul și nu pui lemne pe el într-un anumit timp, se stinge. Relațiile sunt tot așa. Dacă nu se găsesc în fiecare zi motive să se continue, acestea dispar. Și o parte din inima ta dispare o dată cu ele.